Între formă, culoare şi spirit nimic nu este de ales pentru că totul se topeşte ca o curgere dincolo de care întregul se transformă în viată adevărată, pură, nefalsificată de „poruncile” învăţate la cursul de estetică.
Ioan Florea simte ca nimeni altul ce înseamnă conturul şi unde trebuie aşezat punctul de echilibru pentru că, la el, căutarea este o stare continuă, plină de încordare şi relaxare, de adevăr şi iluzie iar dincolo de culoare răzbate, fără îndoială, SPERANTA.
Priveşte!...
